"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Fa-ti timp, mami, sa ma auzi!

“Copiii nostri nu sunt copiii nostri, ei vin prin noi dar sunt ai vietii” (Khalil Gibran), iar noi avem menirea sa ii ajutam sa straluceasca cu adevarat. @Sfatulparintilor.ro

Zkgcypb4r9Fm-350x250O noua zi se incheie, o zi din toamna anului 2009. E 8.30 seara. Plec de la birou, ajung grabitala mama de unde trebuie sa o iau pe Maria mea de 5 ani si sa traversez Bucurestiul ca sa neincadram intr-un timp de bun simt sa ii fac baita, sa citim povesti (nelipsite zilnic inca de cand avea 3 luni), apoi sa o culc. Nu reusim niciodata ca acest program de seara sa se incheie maidevreme de ora 23.30. Oricat ma straduiesc, ma agit, ma necajesc, ma blamez ca nici azi nu am reusit sa plec ceva mai devreme.

In graba, in mare graba, abia reusesc sa imi salut parintii, sa verific ca totul e ok cu ei: tata temai doare piciorul?, mama ai fost la dentist azi? dar cu radiografia aceea cum este?. Si totasa. Ma simt vinovata – si astazi – ca nu am timp nici sa iau loc un pic, este deja prea tarziu si avem de ajuns aproape in cealalta parte a orasului. Stiti si voi la fel de bine ca si mine aceste trairi…

In drum spre casa, copila ma intreaba: “Mami, pe mine de ce nu ma duce transportul gradinitei direct acasa, ca pe alti copii, si eu sunt singura care mai sta cateva ore la bunici pana vii tu sa ma iei?”. In acest timp suna telefonul. Tot o problema de serviciu. Nu am cum sa nu raspund,responsabilitatile ard, lucrurile chiar trebuie rezolvate si eu duc in spate o parte dintre ele. “Maria, mai incet, vorbesc la telefon, stii ca nu e politicos sa vorbesti tare”.

Ajungem acasa, reusesc sa schitez o conversatie cu sotul meu; subiectele pe care vrem sa le atingem sunt asa de multe si desigur ca nu e timp pentru ele. Trebuie pregatita o cina in graba– ceea ce americanii numesc frugal meal – ca sa ma incadrez in timp, doar doar reusesc saculc copilul macar azi la o ora mai decenta, ca sa fie odihnita a doua zi, ca asa am citit un articol intr-o revista buna, ca cei mici au nevoie de minim noua ore de somn pe noapte.

In acest timp, Maria ma striga. “Mai incolo, Maria, te rog, incerc sa vorbesc cu tati.” Dupa trei incercari esuate, copilul de cinci ani vine la mine la bucatarie, imi ia mainile in mainile ei, isi pune manutele pe obrajii mei si ma priveste fix in ochi. Si imi spune : “Mami, ai ochi asa de frumosi. Hai sa te invat sa asculti cu ei. Eu asa te ascult pe tine, mami, cand imi vorbesti, cu ochii. Asa ajunge la inima ce spune celalalt. Fa-ti timp, mami, sa inveti sa ma asculti macar cu ochii”. Apoi a plecat, tarandu-si soricelul de plus dupa ea.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Lacrimi de vinovatie, de durere, de neputinta. Am inteles atunci ca oricate fapte facem pentru cei mici, ei simt ca sunt importanti pentru noi daca reusimsa intram in lumea lor cu adevarat si sa le acordam acel strop de timp de calitate dupa care jinduiesc toata ziua. De multe ori este imposibil sa iti schimbi intregul destin profesional ca saai mai mult timp de petrecut cu copilul. Dar ceva putem sa facem cu siguranta pentru ei: cand suntem cu ei, sa ii ascultam cu ochii si cu inima. Si astfel sa le mangaiem si hranim sufletele.

 Cristina Niculescu

PS. Am ales sa public – cu toata sinceritatea – acest crampei din viata mea din 2009 impreuna cu trairile pe care le aveam atunci pentru ca invatam unii de la altii si nu cred ca exista parinte perfect pentru simplul fapt ca nu exista o formula unica a acestei meserii de parinte. Apar mereu noi provocari, multe declansate de societatea in care traim sau de anturajul membrilor familiei si nu tot timpul stim cum sa reactionam. Dar invatam.🙂. Important este sa reusim la timp sa pretuim relatia cu copiii nostri asa cum se cuvine: ca pe un diamant de mare pret pe care avem onoarea sa il tinem in palme. Viata mea s-a schimbat radical fata de acea etapa. In 2010 am plecat de la fostul meu loc de munca, in special datorita emotiilor de parinte prea departe de copilul sau pe care le simteam atunci si nevoii de a fi alaturi de fetita mai mult timp din zi si astfel de a raspunde si nevoilor ei emotionale firesti. Calauzita de trairile mele de parinte dar si de cele ale cunostintelor mele ce treceau prin alte dileme, am creat siteul http://www.sfatulparintilor.ro, pentru a gasi impreuna raspunsuri intrebarilor parintilor. Lucrez de acasa la site, asa incat relatia cu fetita mea a evoluat foarte frumos. Sunt recunoscatoare in fiecare zi ingerului care este ea si totodata profesorului de viata ce s-a dovedit ca mi-a fost in multe situatii. „Copiii nostri nu sunt copiii nostri, ei vin prin noi dar sunt ai vietii” (Khalil Gibran) iar noi avem menirea sa ii ajutam sa straluceasca cu adevarat.

Aprilie 2015

Fa-ti timp, mami, sa ma auzi!

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: