"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Scrisoare din străinătate: Te iubește mama!/Letter from abroad: Mommy loves you!

Emigrarea de după comunism a schimbat societatea românească radical. Care sunt efectele sociale și psihologice prin care noua generație, rătăcită între două lumi, trece la ora actuală? România, nu numai că a pierdut forță de muncă semnificativă, ci a fost știrbită de iubire, iubirea părinților care și-au lăsat în urmă copiii pentru a le asigura, plecând la muncă în străinătate, un trai mai bun. Uneori prețul plătit de familiile care stau la distanță din considerente economice este mult prea mare. Dureros de mare…

10530850_690591374323591_2687760751168614850_n

Tragediile acestor familii au impulsionat membri ai comunităților de români de pretutindeni, timid, dar sigur, să ia atitudine prin diferite acțiuni în fața unui fenomen de proporții care are loc din cauza emigrării în masă.

Asociația Femeilor Românce din Italia a fost înființată în 2011 la Milano de către Silvia Dumitrache. Este o structură de promovare socială și culturală care susține integrarea românilor în realitatea italiană, cu dorința de a-i ajuta să mențină legăturile cu România. Proiectul ”Te iubește mama!” lansat de către această asociație reprezintă o modalitate a refacerii relațiilor părinte-copil la distanță, prin comunicarea audio vizuală gratuită.

Sunt între 100.000 și 300.000 copiii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate, numărul acestora necunoscându-se cu exactitate. Dintre cei peste 1.200.000 de români care se află la muncă în Italia, peste 130.000 de femei cu vârsta medie de 40 de ani se află în nordul țării. Conform datelor publicate de UNICEF și de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copiii, 15% dintre familiile din România au cel puțin un membru plecat la muncă în afara granițelor. Dacă tatăl este plecat în străinătate, în 21% din cazuri copiii nu îl văd între doi și patru ani, iar 28% pentru perioade mai lungi. Printre aceștia se află și copii cu vârste cuprinse între 2 si 6 ani, o vârstă foarte vulnerabilă.

Sunt și cazuri în care copiii ajung pe străzi sau în orfelinate, fug de acasă, devin ținta pedofililor sau dispar fără urmă. Efectele despărțirii de părinți sunt negative, în numeroase cazuri copilul intră în diferite forme de tristețe și depresie. Psihologii susțin că 80% dintre copiii lăsați acasă se îmbolnăvesc grav de dorul părinților, cu repercusiuni asupra personalităţii. Depresia neobservată sau neglijată, gândul că mama a plecat din cauza lor și nu pentru ei, îi poate conduce la a-și dori moartea, simțindu-se ei înșiși responsabili. Separea copiilor de unul sau de ambii părinţi generează trezirea sentimentului de abandon.

Jumătate dintre “orfanii albi” ai migrației europene provin din România. Peste 100 de copii și-au pus capăt zilelor de dorul mamei. Acest studiu demonstrează că atât integrarea în țara de destinație, cât și reintegrarea în țara de origine sunt procese complexe, care ar trebui să fie sprijinite în mod adecvat de politici de intervenție.

Sprijiniți de proiectul “Te iubește mama!”, în România copiii se pot prezenta în bibliotecă, de regulă în urma unei programări stabilite cu părinții aflați la muncă în străinătate. Contactul vizual, petrecerea unui timp mai îndelungat împreună, cu posibilitatea de a-și ajuta copiii la teme, de pildă, menținerea raporturilor firești și comunicarea sunt importante pentru părinți și vitale pentru copii. Comunicarea prin videoconferințe va avea efecte benefice asupra psihicului și evoluției ulterioare a acestor copii.

Acordarea sprijinului psihologic atât copiilor, cât și părinților aflați departe de familie și de țara de origine este important și necesar. Încă din 2005, în mediul medical internațional se folosește diagnosticul “Sindromul Italia”.

”Sindromul Italia este o formă depresivă acută care afectează muncitoarele din Europa de Est, cu precădere românce și moldovence, care ajung în Italia pentru a îngriji familiile noastre și își lasă proprii fii fără a-i putea vedea ani de zile. A fost un diagnostic dat prima dată în anul 2005 de doi doctori psihiatri din localitatea ucraineană Ivano-Frankivsk, care au observat o formă gravă de depresie de origine socială printre femeile care lucrează în străinătate. Nu este o întâmplare că a fost descoperită la trei ani după amnistia din 2002 care a dus la regularizarea situației muncitorilor domestici.

Sindromul Italia – al cărui nume derivă chiar din faptul că țara noastră are numărul cel mai mare de îngrijitoare domestice (badante) din Europa – își are originea în doi factori, ambii din cauza unei crize de identitate; aceste femei nu se mai percep ca niște ” mame bune” din cauza distanței prelungite de proprii fii. La aceasta se adaugă o ulterioară criză de identitate care are legătură cu dezmembrarea țării de origine, în perioada post-sovietică.

Această formă depresivă atinge atât îngrijitoarele rezidente în Italia, cât și fiii din țările de proveniență. Sunt în creștere, de fapt, așa denumiții ”orfani albi”, copii încă în faza de pre-adolescenți, care își pun capăt zilelor din cauza greutății de a suporta distanța.”

Stefano Romano – Publicația: ”Ripartire” (”Repornire”),Capitolul: ”Sindromul Italia și orfanii albi”

Pentru derularea proiectului în faza de pilot în România pe o perioadă de 6 luni (septembrie 2012 – februarie 2013), Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România a încheiat acorduri de parteneriat, pe durata de 6 luni, cu cinci biblioteci judeţene din zonele intens afectate de migraţia populaţiei în străinătate. Acestea au avut calitatea de coordonatori județeni: Biblioteca Judeţeană “Alexandru şi Aristia Aman” din Dolj, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell” din Gorj, Biblioteca Judeţeană “G.T. Kirileanu” din Neamţ, Biblioteca Judeţeană  Satu Mare și Biblioteca Judeţeană “I.G. Sbiera” Suceava.

În urma implicării bibliotecii din Dolj  în proiectul-pilot, de exemplu, s-a constatat că un număr de 232 de copii din 28 de biblioteci publice din zonă au comunicat frecvent  cu părinții aflați la muncă în străinătate folosind serviciul de videoconferință.

Proiectul a fost finantat doar din fonduri proprii.

Ce v-a impulsionat să lansați acest proiect? De ce l-ați numit așa?

Dragostea și afecțiunea sunt elementele cheie într-o familie pentru ca un copil să crească bine. Poți să investești oricât, nu se ajunge departe când creșterea unui copil nu are la baza iubirea. Te iubește mama! este un proiect care a pornit dintr-o necesitate de a pune în legătură membrii de familie. Pentru a trata o problemă pe termen lung, trebuie să mergem la rădăcină. Pentru a vindeca, trebuie să se cunoască cauzele, să existe dorința de a le recunoaște. De altfel, trebuie să se lucreze mult la prevenție.

Toți suntem orfanii migrației, toți suntem afectați de acest fenomen. Nu sărăcia ucide, așa cum am fi tentați să credem, ci indiferența ucide. Comunismul nu e egal cu sărăcia, comunismul ne-a spălat pe creier și ne-a șlefuit inima la rindea, ne-a știrbit din capacitățile afective, a atins ființa pe dinăuntru.

Efectul imigrației despre care vorbim noi acum este un efect în lanț pe trei generații. Copiii născuți în sărăcia sistemului din România sunt premianți și excelează oriunde se duc. Astfel de copii sunt în filmul care m-a inspirat pe mine când am pornit acest proiect (”Singur acasă, o tragedie românească”,realizat de Sorin Manu și Ionuț Cărpătora). Mulți dintre cei care rămân acasă sunt premianți pentru a-și mulțumi părinții pe care îi aud la telefon și despre care știu că se chinuiesc, că muncesc mult ca să-i poată trimite pe ei la școală sau să le plătească o pâine și să le dea un viitor. Copiii aceștia se simt vinovați și, la un moment dat, responsabili și vor să exceleze. Excelențele de genul acesta trebuie să dea de gândit societății. Copilul era premiant, dar la ce a folosit? El nu și-a adus mama acasă decât cu sacrificiul vieții lui.

Copiii sunt pulsul pe care societatea trebuie să îl ia. Semnalele acestea sunt subevaluate, se iau numai ca știri disparate, fără legătură între ele. Se știe doar că românul a plecat din cauza sărăciei. Este cumplit să îți moară copilul pe timp de pace, într-o țară care nu este angrenată în război, din cauze care nu țin de sărăcie. Avem o țară cu resurse infinite. Este un fenomen ciudat. Când am creat acest proiect am vrut ca durerea acestor femei să nu fie inutilă, durerea lor generează energii pozitive care doresc să prevină și, dacă se poate, cu ajutorul instituțiilor statului și prin politici sociale, prin voință politică și responsabilizare cu sinceritate. Multe priviri se întorc de la acest proiect pentru că poartă prea multă durere. Durerea face rău. Toți suntem o consecință a unui sistem falimentar, suntem niște victime. Sunt două Românii – cea din interiorul granițelor și cea formată de cei plecați, două Românii cu români diferiți.

1002332_10151608944538668_1914361092_n (1)

Dacă am identificat acum problema, ce putem face să rezolvăm situația?

Investiția trebuie să meargă pe chestiuni de urgență, de susținere a reintegrării familiei, de susținerea rolului parental la distanță, de susținerea legăturii între membrii de familie. Este vital să ne cultivăm solidaritatea, totul se cultivă, important e să folosești energiile pozitive și să câștigăm credibilitatea instituției. Instituția suntem noi!

silvia-dumitrache-1

“Dragă mamă, dragă tată

Astăzi am adus două furnici înapoi acasă, se rătăciseră pe sub tricoul meu. Atunci am înțeles că furnicile nu sunt nici ele perfecte.

Și dintr-odată n-am mai fost așa supărată pe oameni.

Am înțeles că există o bucată lipsă în sufletul fiecăruia dintre noi și toată viața ne chinuim să o coasem la loc.

Că voi nu m-ați părăsit, ci doar v-ați îndepărtat pentru o vreme, ca atunci când alergați să îmi prindeți zmeul smuls de vânt ca să mi-l aduceți înapoi.

Că toți copiii din satul nostru, îmbrăcați în aceeași platoșă nesuferită a dorului de părinți, alcătuiesc cu toții o mare familie, familia celor rămași în urmă, dar că există cineva acolo sus care nu ne lasă să ne prăbușim și fiecare are steaua lui în cer.

Că oamenii nu pleacă niciodată de bunăvoie de lângă vatra lor și uneori o despărțire este prețul plătit pentru supraviețuire.

Că gustul amar al singurătății se amestecă cu gustul dulce al pâinii și câteodată rămân pentru totdeauna parte din același aluat.

Aveai dreptate mamă, cred că îmbrățișările tale pe jumătate, m-au făcut mai puternică.

Aveai dreptate, tată, visele mele sunt în siguranță atâta timp cât tu pui cărămizi, una peste alta, acolo departe, și mama îngrijește bătrânii altora.

Știi, mamă, am început să răsfoiesc cărțile tale pentru minți întortocheate și, chiar dacă nu înțeleg mare lucru, mă fascinează.

Știi, tată, într-o dimineață am deschis capacul pianului și clapele mi-au răspuns cu un sunet blând, de bunvenit, și le-am mângâiat o vreme, așa cum făceai tu, și am înțeles taina lor, închisă în căldura fildeșului. Așa că voi lua lecții de pian, ca să nu îi ruginească mecanismul până te întorci.

În sfârșit am înțeles pe unde trece drumul care duce spre voi: pe aici, prin coșul pieptului.

Trebuie să-mi aduc aminte să le spun și celorlalți copii…

(”Satul fără mămici” – Ingrid Beatrice Coman)

Scrisoare din străinătate: Te iubește mama! @Romania in contact 

Letter from abroad: Mommy loves you!

20140825_161724

Emigration after the communist period radically changed Romanian society. What are the social and psychological effects which the new generation, having lost its way between the two worlds, is going through at the present time? Romania not only lost a significant amount of the workforce, but also some of the love: the love of parents who left to work abroad, and who left their children behind in order to ensure a better life for them. Sometimes, the price paid by the families whose members live at great distances from each other because of economic reasons is much too great. Painfully great.

The tragedy of these families gave an impetus to members of Romanian communities everywhere to take up attitudes through various actions, timidly but surely, when faced with the large-scale phenomenon caused by mass migration.

The Romanian Women’s Association in Italy was established in Milan in 2011 by Silvia Dumitrache. It is a structure for social and cultural promotion which supports the integration of Romanians in Italian society, with the aim of helping them to maintain connections with Romania. The project “Mother Loves You!” (Te iubește mama!) launched by this association is a method of rebuilding long-distance relationships between parents and children with the help of free audio-visual communication.

There are between 100,000 and 300,000 children who have at least one parent working abroad, the exact number not being known precisely. Of the more than 1,200,000 Romanians who are in Italy for work, there are over 130,000 women with an average age of 40 in the north of the country. According to the data published by UNICEF and the Federation of Child Protection NGOs (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copii), 15% of the families in Romania have at least one member who is abroad for work. If the father is abroad, the children will not see him for two to four years in 21% of the cases, and 28% for longer periods. Among them, there are children aged from 2 to 6, a very vulnerable age.

There are also cases when children end up on the streets or in orphanages, run away from home, become targets for paedophiles, or disappear without a trace. The effects of the separation from parents are negative, the child entering various states of sadness and depression. Psychologists say that 80% of the children left at home become gravely ill longing after their parents, with repercussions on their personalities. Unnoticed or neglected depression, the thought that mother left because of them and not for them, may lead the children to wish for death, feeling responsible for the situation themselves. Children’s separation from one or both parents generates the awakening of a feeling of abandonment.

Half of the “white orphans” of European migration come from Romania, and more than 100 children put an end to their lives because of their longing for their mothers.

This study demonstrates that both integration in the country of destination, and reintegration in the country of origin, are complex processes, which should be adequately supported by intervention policies.

Supported by the “Mother Loves You!” project, children in Romania can come to the library, normally following a schedule established with the parents working abroad. Visual contact, spending a longer time together, with the possibility of helping children with their homework, for example, maintaining normal relations and communication are important for the parents and vital for the children. Communication via videoconferences will have beneficial effects on these children’s psyche and ulterior evolution.

Giving psychological help both to the children and to the parents who are far from their families and country of origins is important and necessary. Even from 2005, the diagnosis “Italy Syndrome”, has been used in the international medical environment.

“Italy Syndrome is an acute depressive form affecting female workers from Eastern Europe, especially Romanian and Moldovan, who come to Italy in order to care for our families, and leave their own children without being able to see them for years on end. This diagnosis was first used in 2005 by two psychiatrists in the Ukrainian locality of Ivano-Frankivsk, who noticed a grave form of depression of social origin among the women who worked abroad. It is not just chance that it was discovered three years after the [migrant] amnesty of 2002 which led to the regularisation of the status of domestic workers.

Italy Syndrome – whose name is derived precisely from the fact that our country has the largest number of domestic carers (badante) in Europe – originates in two factors, both caused by a crisis of identity; these women do not perceive themselves any longer as ‘good mothers’ because of the prolonged distance from their own children. To this is added an ulterior crisis of identity which is connected to the dissolution of the country of origin in the post-Soviet period.

This depressive form can affect both carers residing in Italy, and their children in the countries of origin. The number of so-called ‘white orphans’ is growing in fact, children who are still in the stage of pre-adolescence, who end their days because of the difficulty in dealing with the distance.”

282883_522235434512096_1457350497_n

Stefano Romano – Publication: “Ripartire” (“Starting again”), chapter: “Italy Syndrome and the white orphans”

For the running of the project in the pilot stage in Romania, over a period of 6 months (September 2012 – February 2013), the National Association of Public Libraries signed partnership agreements with five county libraries in the areas intensely affected by the population’s migration abroad.  These libraries had the quality of county coordinators: County Library “Alexandru and Aristia Aman” from Dolj, County Library “Christian Tell” from Gorj, County Library “G.T. Kirileanu” from Neamţ, Satu Mare County Library and County Library “I.G. Sbiera” from Suceava.

Following the involvement of the Dolj library in the pilot project, it was noticed that 232 children in 28 public libraries in the area communicated frequently with their parents who were working abroad, using the videoconference service.

What gave you the impetus to launch this project? Why did you call it what you did?

Love and affection are the key elements in a family to enable a child to grow up properly. You can invest how much money you want, you are not going to go far if the rearing of a child does not have love as its foundation. Mother Loves You! is a project that started from a necessity to put the members of a family in touch. In order to treat an issue in the long term, we need to go to the roots. In order to heal, we need to know the causes, and to have a desire to recognise them. And we still need to work very much on prevention.

We are all the orphans of migration, we are all affected by this phenomenon. It is not poverty that kills, as we are tempted to believe, but indifference. Communism does not equate with poverty, communism brainwashed us, polished our hearts, and dented our affective capacities. It touched the being on the inside.

The effect of migration we are talking about now is a chain reaction that affects three generations. The children born in the poverty of the system in Romania are prize-winners and they excel wherever they go. You find such children in the film that inspired me when I started this project (“Home alone, a Romanian tragedy” – “Singur acasă, o tragedie românească”, directed by Sorin Manu and Ionuț Cărpătora). Many of those who stay home are prize-winners in school in order to satisfy the parents they hear over the phone, and whom they know to lead a tough life, working hard in order to send them to school, or to pay for their bread and give them a future. These children feel guilty and, to some extent, responsible, and they want to excel. Excellence of this kind must give pause for thought to society. The child was a prize-winner, but what good did it do? He could bring his mother home only by the sacrifice of his life.

Children are the pulse which society needs to read. These signals are under undervalued, they are taken only as disparate news, with no connections between them. It is only known that Romanians left because of poverty. It is terrible for your child to die during times of peace, in a country which is not involved in a conflict, and from causes that are not connected to poverty. We have a country of infinite resources. It is a strange phenomenon. When I created this project, I wanted for the sorrow of those women not to be useless. Their sorrow generates positive energies aimed at prevention, if possible, by political will and sincere accountability and with the aid of state institutions and social policies. Many eyes are turned from this project because it carries too much sorrow. Sorrow is harmful. We all are a consequence of a bankrupt system, we are victims. There are two Romanias – the one inside the borders, and the one formed by those who left abroad, two Romanias with different Romanians.

If we have identified the issue now, what can we do to solve the situation?

Our investment needs to be in matters of emergency, in supporting the reintegration of family, in supporting the long-distance parental role, in supporting the connection between family members. It is vital to cultivate our solidarity, everything needs to be cultivated, it is important to use positive energies and to win the credibility of the institution. We are the institution!

“Dear mother, dear father,

I brought home two ants today, they had gotten lost under my t-shirt. It was then that I understood ants are not perfect either.

And suddenly I was no longer so angry at people.

I understood there is a piece missing from the soul of each one of us, and we struggle all our lives to sew it back again.

coperta1beatrice

I understand that you did not abandon me, but just went far away for a while, just like when you used to run to catch my kite snatched by the wind and brought it back to me.

I understand that all the children in our village, dressed in the same insufferable breastplate of longing for parents, make a big family together, the family of those who are left behind, but there is somebody up there who does not allow us to come crashing down, and each of us has their star in heavens.

I know that people never leave of their own accord to go away from their hearths and that sometimes a separation is the price paid for survival; while the bitter taste of loneliness is mingled with the sweet taste of bread and they sometimes stay as parts of the same dough forever.

You were right, mother, I believe your half embraces made me stronger.

You were right, father, my dreams are safe as long as you lay bricks, one on top of the other, far away over there, and mother cares for other people’s old ones.

You know, mother, I started to browse your books for meandering minds and, even if I don’t understand a great deal, I am fascinated by them.

You know, father, I opened the piano’s lid one morning and the keys replied to me with a kind, welcoming sound, and I caressed them for a while just like you did, and I understood their secret, encased in the heat of ivory. So I would take piano lessons so that the mechanism would not get rusty by the time you return.

I finally understood where the road that leads to you passes through: it passes through here, though the top of my chest.

I have to remember to tell the other children too…”

(“The Village without Mummies” – “Satul fără mămici” – Ingrid Beatrice Coman)

Mommy loves you @Romania In Contact

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

4 commenti su “Scrisoare din străinătate: Te iubește mama!/Letter from abroad: Mommy loves you!

  1. Pingback: Scrisoare din străinătate: “Te iubește mama!” | Silvia Dumitrache

  2. Pingback: Letter from abroad: Mommy loves you! | "Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

  3. Pingback: Scrisoare din străinătate: Te iubește mama!/Letter from abroad: Mommy loves you! – Silvia Dumitrache

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: