"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Sindromul Italia, un evergreen. Migrația părinților, suferința copiilor

woman_cry
Mama, prin definiție este prietena, prima profesoară, medicul, dar și apărătoarea copilului său. De aceea, este capabilă de cele mai mari sacrificii pentru copiii săi, fără a cere nimic în schimb. Din păcate, unele sacrificii sunt prea mari și uneori afectează chiar copiii pe care încearcă să îi protejeze.

Italia a devenit în ultimii ani un tărâm al durerii, atât pentru mamele care se văd nevoite să plece de acasă și să își lase copiii, dar și pentru copiii care suspină la auzul numelui acestei țări care le-a furat cea mai dragă ființă. În cele mai multe cazuri, situația financiară dificilă împinge aceste femei să ia decizii care afectează stabilitatea familiei și fac ca legăturile de dragoste și atașament să se transforme în suferință.

Pentru că este o ființă atât de specială, mamei i s-a atribuit o zi în care copilul îi oferă un buchet de flori și îi declară dragostea care i-o poartă, ziua de 8 Martie, Ziua Femeii, când copiii își sărbătoresc mama. În timp ce pentru multe mame și copiii lor este o ocazie de sărbătoare și de fericire, pentru altele, însă, este o zi tristă, când nu pot să își strângă copilul în brațe și să îl sărute, iar copiii nu au cui oferi zâmbetul lor. În această ultimă situație se regăsesc multe dintre femeile care muncesc în Italia și fiilor lor, care suferă în tăcere. Vorbim despre „Sindromul Italia”, care conform psihologilor cauzează suferință emoțională, psihologică, dar și boli fizice atât mamelor, cât și fiilor acestora.

Dacă adulții sunt cei care au luat decizia „despărțirii temporare”, copiii sunt mai sensibili și trăiesc mai greu această ruptură. În România sunt peste 80.000 de copii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Presa italiană îi numește „orfani albi”. Acești copii cresc, în cel mai bun caz, alături de bunici sau alte rude, dar o partea din aceștia ajung însă în instituțiile statului.

Mulți dintre acești copii ajung în spital cu diferite afecțiuni care se dovedesc că sunt cauzate de dorul părinților, iar psihologii sunt cei care trebuie să-i trateze. Cătălina Liliac este psiholog la Onești și se ocupă de secția de pediatrie a Spitalului Județean. „Lucrez în spital și cred că nu trece o săptămână fără să nu fiu solicitată pentru un copil ce prezintă probleme de sănătate ce impun internarea, dar la care se constată investigativ că problema principală este de natură psihică și nu medicală.

Cele mai frecvente cazuri sunt stările anxioase, stările depresive și tentativele suicidare. Spre exemplu: în luna ianuarie am avut trei cazuri de tentative suicidare: un baiat de 11 ani cu scop de a atrage atenția, prin ingestie medicamentoasă, dar fără a-și pune viața în pericol, două fete de 14, respectiv 16 ani, la ambele scopul a fost foarte clar de sinucidere. Fata de 16 ani își făcuse din timp un plan detaliat, studiase toxicitatea medicamentelor și șansele de reușită ale tentative sale; numai un noroc a salvat-o.

În februarie au fost „doar” două cazuri de tentativă suicidară, ambele adolescente, dar scopul a fost de a atrage atenția părinților.

Pentru fiecare din acești copii/adolescenți câștigul clar și imediat este sosirea de urgență a părinților plecați și pe care nu i-au văzut de ceva timp.

Copii de toate vârstele sunt loviți crâncen de dorul părinților, iar problemele pe care le dezvoltă sunt legate de comportament, respectiv copii cu anxietate, distonie neurovegetativă (multiple acuze somatice de genul: dureri de cap, burtă, greață, vărsături, amețeală, stări de leșin, crize de pierdere a cunoștinței), dar în urma investigațiilor se elimină orice cauză somatică și rămâne doar aspectul psihic. Acești copii (în toate cazurile întâlnite) manifestă aceeași simptomatologie: sunt izolati și slab integrați în grupul școlar sau al copiilor de aceeași vârstă cu ei; sunt însingurați, vorbesc prea ușor despre moarte (chiar si la 7 ani) și o privesc cu seninătate, o înțeleg și o văd, în multe cazuri, ca și pe o relaxare pentru adulți (mama/tata nu ar mai trebui să plece daca eu nu aș mai fi).

De asemenea, pe lângă rezultatele școlare slabe, stima de sine mult prea scăzută și problemele de concentrare, aceștia sunt și foarte furioși, nesiguri, indiferenți, dar și depresivi. Mai mult decât atât, se simt vinovați, se acuză pentru starea de fapt și nu vorbesc decât despre trecut, despre momentele de întâlnire cu familia, în timp ce prezentul îi întristează. Pentru că nu experimentează bucuria de zi cu zi, apare și o altă problemă serioasă și anume evadarea din realitate.

Am întâlnit la sfârșitul anului trecut două adolescente de 14 și 15 ani care desenau extraordinar, dar amândouă doar cruci, ochi care plâng, care te privesc reci și goi, fețe duble, măști sau personaje din desenele animate japoneze. Te îngrozeau desenele lor. Amândouă au acum tratament de la psihiatrie infantilă, dar prognosticul este incert. Faptul că familia a lăsat străinătatea și a revenit în țară nu schimbă prea mult evoluția lor, din nefericire.

Pentru fiecare lucru pe care rememorez am în ochi măcar un chip de copil.

Cât despre multele femei și mulții bărbați care se întorc doar când psihiatria devine singura șansă de a supraviețui la limita normalului, ceea ce pot să spun e că: asta înseamnă mirajul banilor pentru foarte mulți români”, ne-a declarat psihologul Cătălina Liliac.

Pe de cealaltă parte, nici mamele nu se simt mai bine. Am vorbit și cu Daniela, o tânără mămică care și-a lăsat băiețelul acasă, cu tatăl, când acesta nici nu împlinise un an. Acum are 3 ani și a înțeles că mama lucrează departe de casă, și în fiecare seară, la telefon, întreabă „mami cand vii acasa, mai stai mult?” Daniela spune că „o parte din sufletul meu a rămas lângă el, înainte de culcare îi sărut pozele și ma rog să fie sănătos. Știu că nu e bine pentru el ceea ce fac, dar nu am altă soluție deocamdată. Trebuie să supraviețuim. Când merg acasă mă dedic lui 100%, dar știu că nu e suficient”.

Mirela este o altă mămică care și-a lăsat acasă doi copii mai mult în grija părinților ei, decât a soțului, care e alcoolic. „Nu m-am gândit că viața îmi va rezerva așa ceva. Niciodată nu am crezut că nu voi fi alături de ei în prima zi de școală sau de grădiniță. Aș vrea să îi aduc la mine, dar nu am cum, pentru că îngrijesc o bătrână 24 de ore din 24. Mi se rupe inima când cel mic nu vrea să vorbească cu mine la telefon. Știu că suferă și că le este dor de mine. Încerc să îi fac fericiți măcar prin cadourile pe care le trimit”.

România ultimilor ani devine din ce în ce mai mult țara copiilor fără părinți și este și mai tragic dacă ne gândim că acești copii reprezintă viitorul, că ei vor adulții de mâine.

Anca Arnăutu

https://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama/updates/904150-comunicarea-este-importanta-pentru-parinti-si-vitala-pentru-copii

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: