"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Două bunici în mileniul trei

O zi de lucru începe cu cafea, cu transport în comun şi – uneori – cu o chiflă pe care o cumpăr de la micul magazin de pîine de la colţ. De obicei mintea mea nu este complet trează pînă cînd nu trec pragul biroului. Ieri m-am trezit brusc tocmai cînd întindeam un leu peste tejghea să plătesc chifla. Vînzătoarea – o femeie cam la cincizeci de ani – vorbea cu o cumpărătoare – o femeie cam la şaizeci de ani – pe care se vede că o cunoştea dinainte. Vorbeau despre nepoţi, de unde am înţeles că erau două bunici. Bunica-cumpărătoare se plîngea de fata ei, plecată din ţară, care îşi lăsase copilul: „Mi-a zis că nu poate să se întoarcă acu’, nici nu ştie cînd o să se întoarcă, şi eu ce mă fac?”. Bunica-vînzătoare o consola: „Lasă, că ştie ea ce face, dacă zice că nu poate, nu poate. N-o fi cîştigat destul încă, mai are servici, dar cea mică e bine, nu? E cu dumneata! Cît are?”. Bunica-cumpărătoare: „Face 6 ani, trebuie să meargă la şcoală, dacă la toamnă nu vine mă-sa să stea cu ea sau să o ia acolo, eu nu ştiu ce mă fac!” Bunica-vînzătoare : „Asta mică merge la grădiniţă?”. Bunica-cumpărătoare : „Nu, stă cu mine, unde să o duc, ce, eu mă pricep la grădiniţe, la şcoli, i-am spus fetei, dacă nu poate să se întoarcă, să vină să o ia acolo da’ zice că nici asta nu se poate că acu’ a cunoscut pe unu’ şi stă cu ăla, nu are nevoie de un copil, că omu’ nici nu ştie că ea are copil. Ce-o să mă fac, Doamne, ce-o să mă fac?”

Rămăsesem cu mîna suspendată cu chifla la jumătatea drumului între tejghe şi pungă.

Bunica-vînzătoare: „Mata eşti singură sau mai ai pe cineva?”. Bunica-cumpărătoare: „Nu, suntem singure, nu mai am pe nimeni, că de-aia a şi plecat fata, eram doar noi trei, pe ea a lăsat-o al ei chiar după ce s-a născut asta mică şi ce era să mai facă, a plecat, a ajutat-o o prietenă.” Bunica-vînzătoare: „Ei, lasă, dacă trimite bani e bine, înseamnă că te descurci.” Bunica-cumpărătoare: „Şi dacă nu se întoarce pînă la toamnă, ce mă fac cu şcoala? A venit ieri la noi la bloc de la şcoală să mă întrebe de cea mică, trebuia s-o dau de anul ăsta, cică, dar eu am zis că nu are anii de clasa întîia, o doamnă severă, a ţipat la mine că din cauza noastră nu mai merg copiii la şcoală, că îmi bat joc de fată.” Bunica-vînzătoare: „Sunt ele aşa, mai ale naibii cînd vin cu recensămîntul, le-o fi frică şi lor în ce case intră la oameni necunoscuţi. Nu trebuie să te superi, o să te descurci.”
Avion-in-departare-300x168
Nu mai aveam ce să fac, ar fi trebuit să ies sau să mai cer… Bunica-vînzătoare m-a întrebat dacă îmi mai trebuie ceva. Mă uitam la bunica-cumpărătoare şi mi se părea că stă să plîngă. Poate că nu avea şaizeci, poate că avea şaptezeci de ani. Trebuia să ia viaţa de la capăt. Am mai cerut o franzelă. Bunica-vînzătoare mi-a dat franzela şi a continuat discuţia cu bunica-cumpărătoare: „Şi a mea e plecată şi tot aşa mi-a lăsat-o pe cea mică, dar eu m-am descurcat, e în clasa a treia, merge bine, am dat-o la franceză, la volei, fac lecţiile cu ea, ne descurcăm. Fiică-mea şi-a găsit şi ea pe cineva, da’ ce, crezi că o să dureze mult? O să se întoarcă pînă la urmă, o să vezi. Trebuie să te descurci!” Bunica-cumpărătoare începe să plîngă. Ochelarii cu rama învechită şi sticla groasă se murdăresc, femeia pune plasa pe tejghea, scoate o batistă şi îşi şterge lacrimile tremurînd. „Cum să mă descurc? Că nu mă înţeleg cu asta mică… nu vrea să facă ce-i spun, nimic nu vrea să mînînce cum trebuie, nu vrea jucării, nu vrea decît să se uite la desene animate şi mereu mă întreabă unde e mama, unde e mama, vreau la mama”. Bunica-vînzătoare iese din spatele tejghelei şi se apropie de bunica-cumpărătoare: „Lasă, nu te mai necăji, o să vezi că ne descurcăm, o să fie bine!”.
Am plecat cu franzela de care nu avusesem nevoie. Bunica-cumpărătoare s-a născut, probabil, în timpul războiului, a făcut foamea din 47’, poate că şi-a pierdut părinţii, a muncit de mică la oraş, soţul poate că i-a murit sau a părăsit-o, şi după 89’ a rămas fără slujbă. Cînd o să fie bine pentru ea şi cum arată binele acela? Nu ştiam dacă aş fi putut face ceva pentru bunica-cumpărătoare, am învăţat în anii de lucru în servicii furnizate de ONG-uri să nu încerc să dau informaţii dacă nu ştiu sigur că ceea ce spun este adevărat şi simplu pentru ca să fie de folos, oricît de modest, şi să nu mă bag dacă persoana nu solicită ajutorul. M-am simţit încă o dată, ca de atîtea ori, neputincioasă în faţa valului de sărăcie. Instituţiile sunt ineficiente. Dar oamenii?

Mihaela Săsărman

Fonte: http://radiogrado.ro/index.php/2013/04/15/doua-bunici-in-mileniul-trei/

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

Informazione

Questa voce è stata pubblicata il aprile 28, 2013 da in Marturii, Romana/Romeno con tag , , , , , .
%d blogger cliccano Mi Piace per questo: