"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Maturi inainte de vreme – de Mirela Iocob

1 milion de copii lăsați în România în grija rudelor sau a prietenilor. 1 milion de copii fără copilărie.

n ultimii ani România a cunoscut schimbări multiple, atât la nivel economic cât şi la nivelul graniţelor sale. Suntem cu toţii mândri că facem parte dintr-o Uniune Europeană care nu ne mai cere viză la fiecare ieşire din ţară. Nu mai suntem nevoiţi să ne ascundem în vagoanele trenurilor, nici să arătăm 500 de euro la vameşi pentru aşa-zisa“şedere temporară” în statele membre ale Uniunii.

Graniţele s-au deschis pentru toţi românii şi odată cu ele s-au aprins şi dorinţele lor de a avea un trai mai bun, de a oferi o şansă la educaţie copiilor lor.

Astfel decizia românilor de a-şi găsi de muncă în străinătate este pe cât de plauzibilă pe atât de îndreptăţită.

Migraţia românilor a crescut semnificativ în ultimii 10 ani. O estimare aproximativă arată că în 2011 numărul românilor plecaţi la muncă în străinătate se situează undeva la 3.000.000 de persoane.

Însă ar putea fi şi mai mulţi. Conform unui comunicat trimis către Evenimentul Zilei de Adina Valean în Italia, Spania, Marea Britanie şi Germania trăiesc nu mai puţin de 4 milioane de români!

Dar care sunt efectele acestei migraţii?!

S-a vorbit mult despre beneficiile economice pe care le aduc românii plecaţi peste hotare prin milioanele de euro trimişi în ţară sau prin investiţiile pe care le întreprind.

Acesta ar putea fi unul dintre avantaje, dar şi dezavantajele sunt numeroase.

Unul dintre acestea este ruptura care se produce in interioriul familiilor, mai exact desparţirea copiilor de părinţi. Aceştia rămân acasă în grija rudelor, a prietenilor, uneori în grija nimănui.

Sunt numiţi „orfani cu părinţi”, „orfani albi” („orfani bianchi”), „copii de graniţă”, „orfani sociali”.  În definitiv sunt minori care formează o generaţie în pericol, iar numărul acestora a crescut îngrijorător.

Un studiu realizat de UNICEF prin Asociaţia Alternative Sociale arată că în 2007 numărul copiilor lăsaţi acasă de românii plecaţi la muncă în străinatate era de 350.000. Adică 7% din totalul minorilor cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani.

Între timp numărul acestora s-a triplat atingând pragul de 1.000.000.

Dincolo de statistici şi cifre este nevoie să aprofundăm situaţia acestor copii, situația acestor suflete care aşteaptă ca măcar unul dintre părinţi să se întoarcă şi să le ofere caldura părintească.

Poveştile lor cu siguranţă nu sunt aceleaşi cu ale celor care am avut alături pe mama care ne-a protejat de grijile adulţilor.

Devin adulţi înainte de vreme. Copii care la numai 12 ani ajung sa fie părinţi pentru fraţii lor mai mici. Sau care, cu speranţa că vor avea o viaţă mai bună, se căsătoresc la numai 15 ani. Dar ce să facă atunci când nu este nimeni lângă ei care să le dea un sfatși să îi îndrume către alegeri mai bune în viaţă?!

Copilării care nu mai sunt caracterizate de joc şi de bucurii, de studiu, de prietenii. Copilării marcate de suferinţe interioare, de griji gospodărești, de dezamăgirea unor promisiuni deşarte.

La naştere copilul vede două figuri omniprezente pe care mai târziu le va identifica drept mama şi tata.

La frageda vârstă de 4 ani copilul este apt de a înţelege şi se aşteaptă ca părinţii lui să ia cele mai bune decizii pentru el.

În lipsa acestora se va apleca asupra persoanei care îi este aproape. Va vedea în bunica ramasă cu el pe mama. Încet va uita figura mamei chiar dacă bunica nu va înceta să-i arate fotografii cu mama ţinându-l în brate.

Dar şi bunica are o vârstă şi oricât ar încerca să ţină pasul cu nevoile nepotului nu va reuşi să fie şi mamă şi tată la un loc și nici să înlocuiască dragostea de mamă.

Între 5-10 ani copilul se crede puternic, vrea să-şi impună voinţa,  crede că poate lua singur decizii însă în momentul în care nu reuşeşte să facă ceva intervine frustrarea; se va lovi de singurătatea ce îl înconjoară şi cuprins de panică poate recurge la gesturi dramatice.

Este şi vârsta când figura mamei este mereu prezentă în mintea lui, ştie că mama lipseşte, îşi aduce aminte promisiunile pe care le-a făcut înainte de a-l lăsa singur. O generaţie cu haine de firmă şi telefoane mobile dar lipsită de căldura părintească.

Bunurile materiale şi o condiţie economică mai bună nu pot înlocui lipsa părinţilor.

Între 10-18 ani copilul este vulnerabil. Cunoaşte prima dragoste, merge la liceu, va cunoaşte şi prima dezamăgire, este fragil şi puternic în acelaşi timp.

Are nevoie de sfaturi din partea părinţilor. De cineva care să îi fie alături şi să-i dea încredere în propriile forţe, să-i descopere talentele.

Altfel poate deveni abătut, trist, înschis în sine.

Ajunge să trăiască într˗o lume a sa unde găsește sprijin şi bucurii sau sentimentul de răzvrătire îl poate împinge către acţiuni violente.

Psihopedagogii trag un semnal de alarmă asupra tulburărilor înregistrate în cazul micuţilor lăsaţi singuri, iar aceste tulburări au deja un nume gen „Sindromul Italia” sau alexitime adică imposibilitatea exprimării verbale a emoţiilor.

Efectele despărţirii de părinţi sunt devastatoare, unii dintre micuţi recurgând la gesturi extreme cum ar fi sinuciderea :

  1. Claudiu din Botoşani avea 15 ani când s-a spânzurat de o grindă din curtea casei, la doi ani după ce părinţii au plecat în  Italia. Îi rămăseseră doi fraţi mai mici în grijă.
  2. Răzvan din Iaşi (10 ani), cel mai bun copil din clasa lui, s-a spânzurat după ce mama lui a plecat în Italia.

Ştim oare cu adevărat ce simt copiii noştri, ştim ce se întâmplă cu ei şi care sunt stările lor sufleteşti? Nu putem lăsa în grija sorţii aceste suflete.

Prima concluzie ar fi că trebuie lăsaţi în îngrijire sigură pentru a nu recurge la asemenea gesturi dar şi pentru a nu avea tulburări de comportament cum ar fi infracţionalitatea juvenilă, consumul de droguri şi alcool, prostituţia sau abandonul şcolar.

Persoana în grija căreia vă fi încredinţat copilul trebuie să fie cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât copilul, să dispună de echivalentul salariului minim brut pe economie, să fie familiarizată cu creşterea unui copil şi să nu aibă în îngrijire mai mult de 3 copii minori – iniţiativă legislativă adoptată de către preşedintele Senatului României, Vasile Blaga (PDL) luni, 23 aprilie, 2012

Alături de aceasta iniţiatorii mai propun ca persoana în grija căreia va fi lăsat copilul să treacă de un test psihologic, realizat de un specialist SPAS din cadrul primăriei localităţii de reşedinţă.

În acelaşi proiect mai este prevăzut că în situaţia în care minorul nu este tratat în mod corespunzător, acesta poate fi mutat într-un centru de plasament, la iniţiativa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din unitatea administrativ teritorială în care se află copilul.

Recomandabil este de asemenea să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi să se adreseze autorităţilor de competenţă înainte de plecare.

O altă soluţie ar fi şedinţele periodice la psiholog cu copiii lor lăsaţi în grija rudelor de acasă.

Din păcate foarte puţine familii ştiu că statul asigură protecţie copiilor lor pe perioada cât aceştia sunt plecaţi în străinătate.

Conform Ordinului 219/15 iunie 2006 Serviciile publice de asistenţă socială (SPAS) identifică, monitorizează şi întocmesc rapoarte de evaluare pentru fiecare copil. Principalul obiectiv al serviciilor de asistenţă este să se asigure că cei mici rămân în grijă unor persoane care să îşi asume responsabilitatea creşterii acestora.

De altfel, primăriile sunt obligate să monitorizeze minorii lăsaţi în grija bunicilor sau a altor rude. În astfel de programe sunt implicate şi fundaţiile si organizaţiile neguvernamentale cum ar fi organizaţia „Salvaţi Copii” care are în grijă peste 600 de copii aflaţi în astfel de situaţii.

Recent a fost aprobată, în mod tacit, de către Senatul României legea care prevede închisoarea până la 10 ani pentru părinţii sau reprezentanţii lor legali care-şi abandonează copiii mai mult de trei luni.

Această lege a fost dezbătută şi în cadrul seminarului organizat cu ocazia Zilei Copilului anul acesta la „Sala delle Bandiere del Parlamento Europeo” la Roma.

Decretul promoveaza dreptul copilului care este fundamental şi trebuie respectat.

Desigur, o soluţie ar putea fi integrarea şi reîntregirea familiilor cu minori atât în România cât şi în străinătate.

Vocile tot mai multor oameni atât în străinătate dar şi în România încep să se facă auzite şi, în sfârşit, încep să se pună în practică mai multe iniţiative în acest sens.

În urmă cu câteva zile vedeam pe postul de televiziune Pro Tv reluarea campaniei „Tu ştii ce mai face copilul tău?”. Reporterii s-au întors la copiii care în urmă cu 4 ani au fost lăsaţi singuri de către părinţii plecaţi la muncă în străinătate.

Unii s-au căsătorit înainte de vreme, alţii au început să muncească înainte de a-şi termina studiile. Iar unii au ajuns în cabinetele medicilor psihologi. Toţi au suferit o maturitate precoce. Toţi sunt victimele unei societăţi care pune accent mai mult pe latura materială decât pe cea umană.

Sper ca prin intermediul unor iniţiative precum „Te iubeşte mama” care îşi propune creşterea comunicării audio-vizuale dintre copil şi părinte via Skype,  sau a asociaţiilor ca „Salva Mamme”, UNICEF, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, etc. aceste date să nu rămână doar statistici.

Să se ia toate măsurile necesare astfel încât şi copiii lăsaţi în urmă de părinţii lor să poată vorbi despre copilărie aşa cum vorbea Ion Creangă „aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copii, de când e lumea şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice„.

http://www.actualitatea.it/social-html/136-maturi-%C3%AEnainte-de-vreme.html

 

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

%d blogger cliccano Mi Piace per questo: