"Te iubeste mama!"/"Mamma ti vuole bene!"

Proiectul “Te iubeste mama!” menit sa faciliteze comunicarea audio-vizuala gratuita online intre copiii ramasi in Romania si parintii acestora, care sunt la munca in Italia. Scopul principal este acela de a preveni si diminua numarul de cazuri sociale in randul copiilor ramasi acasa si sustinerea rolului parental la distanta./Comunicazione audio-visiva a distanza; uno strumento di sostegno alla genitorialità transnazionale: si rivolge alle mamme e ai papà che hanno i figli e la famiglia in un altro Paese, accompagnandoli nel difficile compito di conciliare la vita lavorativa in Italia con le esigenze della famiglia lontana.

Patria este acolo unde este mama mea: Povestea Silviei si a Oanei – de Stefano Romano

Silvia si Oana sunt mama si fiica romance.

La prima vedere sunt doua persoane diferite, privindu-le, insa,  mai atent intelegi ca sunt o singura entitate. Iubirea transmisa de zambetul lor nu lasa loc nici unui dubiu. Aceasta este si concluzia povestei, atunci cand, uneori, viata rezerva finaluri fericite. Daca o intrebi pe Silvia ce a simtit acum 10 ani,  privirea ei se ascunde si Oana se pietrifica, intorcandu-si privirea spre fereastra.

Silvia provine dintr-un mic sat din Romania si dupa despartirea de sotul ei decide sa vina la munca in Italia. Era 2002, iar motivale care o determina sa faca aceasta alegere  sunt aceleasi care ii determina si pe altii astazi sa faca aceeasi alegere. Oana a trait doar cu mama ei, pentru ca s-a despartit de tatal ei cand ea avea doar 6 luni. Cand mama ei pleaca, Oana are 10 ani si ramane cu bunicii materni.

Silvia gaseste repede de munca si castiga atunci 21 euro in trei ore ( in Romania era nevoie de o luna de munca pentru a ajunge la aceeasi suma). Dar era dificil in acele momente sa se intoarca acasa, probleme de viza – acum totul este mult mai usor, dupa ce in 2007 Romania a intrat in Uniunea Europeana; prin urmare Silvia ramane pentru doi ani in Italia, reusind sa vorbeasca la telefon cu fiica ei doar o data pe saptamana.

Doi ani pot parea putini dar, in primul rand durerea nu are o tabela omologata la inimile tuturor si apoi, acum putem vorbi despre acei doi ani deoarece fac parte din trecut, dar in acel moment insiguranta era garantia suferintei.

Oana isi iubeste bunica, se simte bine alaturi de ea, dar cand la sedintele cu invatatorii toti colegii ei vin cu parintii iar ea numai cu bunica,  i se strange inima. In timp ce Silvia, de fiecare data cand se aseza la masa se intreba oare ce  manaca fiica sa. In fiecare zi acest gand inmultit pentru doi ani.

Daca o intrebi pe Silvia care este momentul cel mai greu pentru ea in acesti ani de distanta, iti raspunde cu ochii inlacrimati ca este serbarea de sfarsit de an scolar a fiicei ei, atunci cand copiii si parintii se bucura impreuna de acest eveniment. Ghinionul face ca in fata casei unde munceste Silvia sa fie o scoala generala: explozia de fericire a copiilor la sfarsitul anului scolar pentru ea sunt ca niste ace in inima greu de scos.

Dar Silvia dupa doi ani reuseste sa se intoarca in Romania si sa o aduca pe Oana cu ea.

Odata ce a ajuns in Romania, fiica ei nici macar nu o recunoaste, pentru ca plecase slaba si s-a intors mai “implinita”; socul, insa,  a durat putin. Acum trebuie sa recupereze timpul pierdut, chiar daca Oana iti zice ca ea – imediat ce si-a vazut mama – s-a intors la momentul in care s-au despartit. Iubirea a repornit ca un tren din statie, de la acelasi binar si spre aceeasi destinatie.

Desigur, frica a fost atat de mare incat fiica nu a reusit sa dorma ultima noapte; era terorizata ca totul ar putea fi o iluzie si ca mama ei s-ar fi putut intoarce singura in Italia. In schimb, ele pleaca impreuna.

Initial, ii este dificil sa se stabileasca, in primi 6 ani de scoala, a trebuit sa inghita amaraciunea prejudiciilor si a batjocurilor colegilor sai: Oana este romanca! Dar ea este o fata puternica, ba si mai mult transforma acea diferenta in calitate, devenind protagonista unui scurt metraj regizat acum un an in scoala ei. Se intituleaza “Valiza” in care isi povesteste experienta ei. Filmul are succes si castiga cateva premii. In urma acestui film se scrie si o carte: “Calatoria”, povestea distantei, suferinta unei mame la distanta si ajungerea in Italia. Acum visul ei este, de a munci in medium social pentru a ajuta strainii care ajung in Italia.

La intrebarea: daca le lipseste Romania, ele iti raspund in cor ”Nu”. Desigur, ascultand Imnul romanesc se emotioneaza, asa cum se intampla si la auzul muzicii folclorice autentic romanesti sau la vederea imaginilor tarii lor. Dar Oana iti raspunde ca patria ei este acolo unde este mama ei. Aceasta fraza te face sa simti fiori.

Dar poate acesta este un profund adevar. Chiar daca exista frontiere, discriminari, lupte pentru diferentele culturale si calitatile morale, adevarata tara unde ar trebui sa locuim este acea a iubirii.

Daca se intelege acest lucru se poate trai fericit in orice colt al lumii.

Traducerea si adaptarea:  Oana Gabriela Iorga, Silvia Dumitrache

Informazioni su Associazione Donne Romene in Italia - A.D.R.I.

A.D.R.I isi propune să încurajeze și promoveze integrarea românilor imigranți în societatea italiană, cu o atenție deosebită la realitatea emigrantelor române, de multe ori obligate să lase copiii lor în țară; să contribuie la susținerea coeziunii familiale, la cresterea gradului de constientizare a comunitatii asupra fenomenului copiilor lasati singuri in Romania, in urma plecarii parintilor la munca in strainatate, si sa contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care traiesc departe de tara, precum și la conștientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, menținerea legăturii vii dintre emigrantele și emigranții români aflați în Italia cu țara si limba de origine. Sustinerea si aplicarea Proiectului "Te iubeste mama!" (c) Proiect tutelat de copyright 2011 A.D.R.I. si propone di valorizzare e supportare la condizione femminile, dell’immigrata romena, nella vita familiare e professionale e il suo positivo contributo al processo di integrazione nella società italiana. Tenendo conto della centralità della donna nella famiglia immigrata romena, del suo ruolo fondamentale nell'economia della famiglia e nell'attivazione dei rapporti sociali. Favorire e promuovere l’integrazione degli immigrati romeni nella società italiana, con particolare attenzione alla realtà delle immigrate romene, spesso obbligate a lasciare i figli in patria; Contribuire a mantenere vivo il legame delle immigrate e degli immigrati romeni presenti in Italia con il paese di origine, sostegno alla genitorialità a distanza. https://teiubestemamasilviadumitrache.wordpress.com/about/ Address adri_milano@live.it Website http://www.teiubestemama.it http://dumitrachesilvia.wordpress.com/ http://www.cuccagna.org/portal/IT/handle/?page=progetti_sportellodonna http://www.ciaoromania.ro/membri-2/membri-affiliati-2/associazione-donne-romene-in-italia-a-d-r-i/

Un commento su “Patria este acolo unde este mama mea: Povestea Silviei si a Oanei – de Stefano Romano

  1. carmen
    maggio 5, 2012

    cat de bine inteleg situatia lor,va urez tot binele din lume,dar mai ales nu lasati niciodata pe nimeni sa va desparta,va imbratisez.

Lascia un commento

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...

Informazione

Questa voce è stata pubblicata il maggio 3, 2012 da in Romana/Romeno con tag , , , , , , , , , , , .
%d blogger cliccano Mi Piace per questo: