Tara mamelor

1488960_621067167962884_44575334_n
Aurica Ilioi: Dedicata mamicilor care sunt constranse sa isi imbratiseze pruncii doar in vise….Le-o dedic cu toata dragostea si respectul meu pentru imensul sacrificiu pe care il fac!!!

N-ati vazut cumva o mama
De veniti mai de departe ?
Stiu ca-i dusa pentru mine,
Undeva-n strainatate….

Eu nu stiu pe unde este,
Dar de ea mi-i tare dor !
Si-ntr-un vis, mi-a spus o zana
Ca-i in tara mamelor…

Apoi trist, se uita-n zare
Si din pieptu-i mic suspina…
Dar, mai zaboveste-afara,
Poate, poate o sa vina…

Rece, noaptea se asterne
Iar in mica, camaruta
Micul pui se cuibareste,
Langa blanda bunicuta…

Ea, plangand in ,,tara mamei”,
L-ocroteste doar prin vise,
Si cand visu-o fi aievea
Ranile i-or fi inchise….

Dar nu mai e mult si stie
Ca de Pasti acasa vine.
Pan-atunci, noapte de noapte,
Se-ntalnesc doua suspine…!!!

Presa italiana: Mamele imigrante din Romania acuzate pe nedrept ca isi abandoneaza copiii

copiltrist
Romancele nevoite sa isi caute un loc de munca in strainatate sunt deseori acuzate ca isi abandoneaza copiii in tara natala, insa situatia este mult mai compelxa, scrie presa italiana.

Concluzia ii apartine unui antropolog italian, Cristina Bezzi, care a facut o cercetare referitoare la situatia romanilor care vin la munca in Italia, arata Osservatorio Balcani e Caucaso.

Astfel, incepand din anii 90′, Italia s-a confruntat cu o crestere puternica a migratiei din tarile est-europene, mai ales din Romania. Fenomenul a luat amploare dupa prabusirea sistemului socialist, iar oamenii au devenit din ce in ce mai saraci din cauza restructurarilor politice si a implemantarii economiei neo-liberale.

In anul 2011, comunitatea de romani din Italia era de peste un milion de persoane. In contextul unei imbatraniri rapide a populatiei europene si a cresterii nevoii de ingrijire, multe femei din Romania isi cauta de munca in acest sector, lasandu-si familiile si copiii acasa.

Femeile care provin din mediul rural, unde oportunitatile de a gasi un job sunt si mai restranse, privesc migratia ca pe o sansa de a creste nivelul de trai al familiei. Aceste femei au devenit “stalpul casei”, rol rezervat, pana nu demult, barbatilor.

Plecarea lor este vazuta ca o cauza pentru destramarea familiei, iar comportamentul femeilor fata de copiii lor este considerat lipsit de scrupule, pentru ca ii abandoneaza pentru un trai mai bun.

Sociologul Viorela Foamete-Ducu, citat de antropologul italian, a analizat in teza sa de doctorat strategiile maternitatii transnationale in cazul femeilor din Romania. Ducu a observat ca, in tara natala, femeile sunt discriminate atat la nivel de comunitatea din care provin, cat si prin construirea unei perceptii sociale negative prin mass media.

Totusi, in lucrarea sociologului se demonstreaza ca, in cele mai multe dintre cazuri, nu se poate considera ca minorii au fost abandonati de mamele lor, pentru ca, in ciuda distantei, femeile mentin o legatura emotionala si continua sa le ofere educatie copiilor, care sunt ingrijiti de rude precum bunici sau surori.

Sursa: ziare.com

https://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama/updates/905685-presa-italiana-mamele-imigrante-din-romania-acuzate-pe-nedrept-ca-isi-abandoneaza-copiii

Costul migrației: familii destrămate și copii părăsiți

În ultimii 10 ani din România au plecat la muncă în străinătate peste 2.000.000 de oameni. Efectul acestui fenomen: o generaţie în pericol. În ultima perioadă un băiat de 14 ani a fost înjunghiat de tatăl său, doi fraţi de zece şi 15 ani au fost luaţi din grija tatălui pentru că erau bătuţi în mod frecvent şi alţi doi fraţi în vârstă de cinci şi 12 ani au rămas fără mamă după ce aceasta s-a sinucis.
copii26
Toate au un numitor comun – unul dintre părinţi este plecat sau urma să plece la muncă în străinătate.

Din nevoia disperată a părinților din România de a le oferi copiilor o educație mai bună, un acoperiș deasupra capului sau o bucată de pâine, peste 81.000 de minori erau la finalul anului trecut acasă în grija bunicilor, a rudelor sau a unui părinte abuziv, relatează zf.ro. “Majoritatea părinților care pleacă o fac pentru că vor să asigure copiilor și familiei un trai mai bun, nu pentru că ar vrea să scape de responsabilități.

Diminuarea unor astfel de situații, a dorinței oamenilor de a pleca nu ține decât de elaborarea unor politici economice care să le ofere un confort în țară. Când veniturile vor fi decente, când locurile de muncă vor fi mai multe, probabil că majoritatea românilor care pleacă acum vor rămâne în țară. Acum, în Italia câștigă mai mult ca îngrijitori de bătrâni decât la un job care necesită calificare în România“, spune psihologul Bogdan Lucaciu.

Datorită celor peste 2,3 milioane de români care se află în străinătate și care acceptă, în mare parte, să îngrijească bătrâni, să fie bone, să lucreze pe șantiere sau în agricultură, România a câștigat doar anul trecut 3,6 miliarde de euro, potrivit calculelor Ziarului Financiar pe baza datelor de la Băncii Naționale a României. La schimb, țara le oferă salarii mai mici de cinci ori decât în Italia și neadaptate la costurile de trai, prea puține locuri de muncă și șanse aproape sigure de destrămare a familiilor.

Dramele familiilor despărţite

În luna septembrie a anului trecut, din aproape 60.000 de familii unul dintre părinți era plecat la muncă în străinătate, iar copiii din peste 16.000 de familii au rămas în grija rudelor, ambii părinți lucrând în afara granițelor, conform datelor centralizate de Direcția pentru Protecția Copilului din Ministerul Muncii, pentru Mediafax.

Iar costul social este uriaș: copiii rămân nesupravegheați, nu se mai duc la școală, riscă să ajungă delincvenți sau tot mai mulți sunt maltratați de părintele lăsat acasă. Recent, un băiat de 14 ani din Brașov fost înjunghiat de tatăl său (care apoi s-a sinucis). Mama elevului lucrează în Italia și până în urmă cu o lună el rămăsese în grija rudelor, tatăl fiind și el plecat la muncă tot în Italia.

În aceeași perioadă, în Vaslui, doi copii, de zece și 15 ani, au fost preluați de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din grija tatălui pentru că acesta îi bătea în mod frecvent pentru a se răzbuna pe soție (plecată la muncă în străinătate). Iar o femeie de 34 de ani, din Gorj, s-a sinucis pentru că soțul urma să plece să lucreze în domeniul construcțiilor în Franța.

Familia avea doi copii, de cinci și 12 ani, conform Mediafax. “Cred că părinții rămași acasă și care ajung să abuzeze copiii nu dezvoltă un astfel de comportament din cauza plecării partenerului, ci cred că, în majoritatea cazurilor, sunt abuzivi dinainte“, mai precizează Lucaciu.

Sărăcia îi împinge să plece

Cei mai mulți dintre părinții care aleg să plece la muncă în străinătate și să își lase copiii acasă în grija rudelor sau, uneori, chiar și singuri iau o astfel de decizie pentru a-și asigura venituri mai mari, care să le permită să își construiască o casă sau să îi țină pe cei mici în școală. Românii sunt printre cei mai prost plătiți dintre salariații europeni, cu un venit mediu net lunar de circa 360 de euro, de aproximativ cinci ori mai mic decât cel din Italia, Spania sau Germania (țările cu cei mai mulți imigranți români).

Potrivit datelor de la Institutul Național de Statistică (INS), la începutul anului 2012 aproape 1,1 mil. de români se aflau în Italia, circa 800.000 în Spania și aproximativ 180.000 în Germania. Sunt însă și părinți care au ales să se mute definitiv într-o altă țară, luând cu ei și copiii.

Astfel migrația cetățenilor din economiile slabe spre țările „locomotivă“ ale Europei a condus și la fenomenul prin care limba engleză din școlile britanice, spre exemplu, a încetat să mai fie prima limbă vorbită de elevi, având în vedere că numărul copiilor est-europeni care învață în Marea Britanie aproape că s-a triplat în perioada 2008-2013, până la 123.000 de persoane.

De altfel, numărul elevilor români a crescut de peste cinci ori în aceeași perioadă, de la mai mult de 1.400 la circa 8.900 de persoane, potrivit Daily Mail, citat de Mediafax. Prin urmare, româna ocupă locul al patrulea în topul celor mai vorbite limbi străine din învățământul britanic, după rusă, lituaniană și poloneză. “Efectele pe care le are o astfel de plecare, mai ales dacă vorbim despre ambii părinți, sunt semnificative la nivelul disciplinei și al educației. Bunicii, mătușile nu au motivația, nici priceperea necesară pentru a ține copiii în frâu.

Până la urmă, mulți copii se descurcă pentru că apreciază sacrificiul părinților, în special dacă au avut o relație bună cu ei. Pe de altă parte, prea multă libertate îi poate atrage în anturaje nefericite, le scade interesul pentru școală, astfel că nu se mai califică într-o meserie și riscă să meargă pe linia delincvenței“, mai spune Bogdan Lucaciu.

El precizează că, de multe ori, copiii care rămân singuri acasă devin, practic, orfani și ajung să fie mai puțin disciplinați decât cei care trăiesc în centre de plasament, chiar dacă se pot descurca mai ușor în viață pentru că au mai multă inițiativă. În sistemul de învățământ din România, rata abandonului atât în clasele primare, cât și cele de liceu a crescut în ultimii ani.

Dacă în perioada 2008-2009 rata abandonului din învățământul liceal era de 3,6%, iar în 2009-2010 de 2,9%, în anul școlar 2011-2012 aceasta a crescut la 4,2%, potrivit datelor de la INS.

Sursa: http://www.gazetaromaneasca.com/observator/36-comunitate/7682-costul-migraiei-familii-destrmate-i-copii-prsii.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+gazetaromaneasca%2FQQZn+%28Gazeta+Romaneasca%29

Sindromul Italia, un evergreen. Migrația părinților, suferința copiilor

woman_cry
Mama, prin definiție este prietena, prima profesoară, medicul, dar și apărătoarea copilului său. De aceea, este capabilă de cele mai mari sacrificii pentru copiii săi, fără a cere nimic în schimb. Din păcate, unele sacrificii sunt prea mari și uneori afectează chiar copiii pe care încearcă să îi protejeze.

Italia a devenit în ultimii ani un tărâm al durerii, atât pentru mamele care se văd nevoite să plece de acasă și să își lase copiii, dar și pentru copiii care suspină la auzul numelui acestei țări care le-a furat cea mai dragă ființă. În cele mai multe cazuri, situația financiară dificilă împinge aceste femei să ia decizii care afectează stabilitatea familiei și fac ca legăturile de dragoste și atașament să se transforme în suferință.

Pentru că este o ființă atât de specială, mamei i s-a atribuit o zi în care copilul îi oferă un buchet de flori și îi declară dragostea care i-o poartă, ziua de 8 Martie, Ziua Femeii, când copiii își sărbătoresc mama. În timp ce pentru multe mame și copiii lor este o ocazie de sărbătoare și de fericire, pentru altele, însă, este o zi tristă, când nu pot să își strângă copilul în brațe și să îl sărute, iar copiii nu au cui oferi zâmbetul lor. În această ultimă situație se regăsesc multe dintre femeile care muncesc în Italia și fiilor lor, care suferă în tăcere. Vorbim despre „Sindromul Italia”, care conform psihologilor cauzează suferință emoțională, psihologică, dar și boli fizice atât mamelor, cât și fiilor acestora.

Dacă adulții sunt cei care au luat decizia „despărțirii temporare”, copiii sunt mai sensibili și trăiesc mai greu această ruptură. În România sunt peste 80.000 de copii care au cel puțin un părinte plecat la muncă în străinătate. Presa italiană îi numește „orfani albi”. Acești copii cresc, în cel mai bun caz, alături de bunici sau alte rude, dar o partea din aceștia ajung însă în instituțiile statului.

Mulți dintre acești copii ajung în spital cu diferite afecțiuni care se dovedesc că sunt cauzate de dorul părinților, iar psihologii sunt cei care trebuie să-i trateze. Cătălina Liliac este psiholog la Onești și se ocupă de secția de pediatrie a Spitalului Județean. „Lucrez în spital și cred că nu trece o săptămână fără să nu fiu solicitată pentru un copil ce prezintă probleme de sănătate ce impun internarea, dar la care se constată investigativ că problema principală este de natură psihică și nu medicală.

Cele mai frecvente cazuri sunt stările anxioase, stările depresive și tentativele suicidare. Spre exemplu: în luna ianuarie am avut trei cazuri de tentative suicidare: un baiat de 11 ani cu scop de a atrage atenția, prin ingestie medicamentoasă, dar fără a-și pune viața în pericol, două fete de 14, respectiv 16 ani, la ambele scopul a fost foarte clar de sinucidere. Fata de 16 ani își făcuse din timp un plan detaliat, studiase toxicitatea medicamentelor și șansele de reușită ale tentative sale; numai un noroc a salvat-o.

În februarie au fost „doar” două cazuri de tentativă suicidară, ambele adolescente, dar scopul a fost de a atrage atenția părinților.

Pentru fiecare din acești copii/adolescenți câștigul clar și imediat este sosirea de urgență a părinților plecați și pe care nu i-au văzut de ceva timp.

Copii de toate vârstele sunt loviți crâncen de dorul părinților, iar problemele pe care le dezvoltă sunt legate de comportament, respectiv copii cu anxietate, distonie neurovegetativă (multiple acuze somatice de genul: dureri de cap, burtă, greață, vărsături, amețeală, stări de leșin, crize de pierdere a cunoștinței), dar în urma investigațiilor se elimină orice cauză somatică și rămâne doar aspectul psihic. Acești copii (în toate cazurile întâlnite) manifestă aceeași simptomatologie: sunt izolati și slab integrați în grupul școlar sau al copiilor de aceeași vârstă cu ei; sunt însingurați, vorbesc prea ușor despre moarte (chiar si la 7 ani) și o privesc cu seninătate, o înțeleg și o văd, în multe cazuri, ca și pe o relaxare pentru adulți (mama/tata nu ar mai trebui să plece daca eu nu aș mai fi).

De asemenea, pe lângă rezultatele școlare slabe, stima de sine mult prea scăzută și problemele de concentrare, aceștia sunt și foarte furioși, nesiguri, indiferenți, dar și depresivi. Mai mult decât atât, se simt vinovați, se acuză pentru starea de fapt și nu vorbesc decât despre trecut, despre momentele de întâlnire cu familia, în timp ce prezentul îi întristează. Pentru că nu experimentează bucuria de zi cu zi, apare și o altă problemă serioasă și anume evadarea din realitate.

Am întâlnit la sfârșitul anului trecut două adolescente de 14 și 15 ani care desenau extraordinar, dar amândouă doar cruci, ochi care plâng, care te privesc reci și goi, fețe duble, măști sau personaje din desenele animate japoneze. Te îngrozeau desenele lor. Amândouă au acum tratament de la psihiatrie infantilă, dar prognosticul este incert. Faptul că familia a lăsat străinătatea și a revenit în țară nu schimbă prea mult evoluția lor, din nefericire.

Pentru fiecare lucru pe care rememorez am în ochi măcar un chip de copil.

Cât despre multele femei și mulții bărbați care se întorc doar când psihiatria devine singura șansă de a supraviețui la limita normalului, ceea ce pot să spun e că: asta înseamnă mirajul banilor pentru foarte mulți români”, ne-a declarat psihologul Cătălina Liliac.

Pe de cealaltă parte, nici mamele nu se simt mai bine. Am vorbit și cu Daniela, o tânără mămică care și-a lăsat băiețelul acasă, cu tatăl, când acesta nici nu împlinise un an. Acum are 3 ani și a înțeles că mama lucrează departe de casă, și în fiecare seară, la telefon, întreabă „mami cand vii acasa, mai stai mult?” Daniela spune că „o parte din sufletul meu a rămas lângă el, înainte de culcare îi sărut pozele și ma rog să fie sănătos. Știu că nu e bine pentru el ceea ce fac, dar nu am altă soluție deocamdată. Trebuie să supraviețuim. Când merg acasă mă dedic lui 100%, dar știu că nu e suficient”.

Mirela este o altă mămică care și-a lăsat acasă doi copii mai mult în grija părinților ei, decât a soțului, care e alcoolic. „Nu m-am gândit că viața îmi va rezerva așa ceva. Niciodată nu am crezut că nu voi fi alături de ei în prima zi de școală sau de grădiniță. Aș vrea să îi aduc la mine, dar nu am cum, pentru că îngrijesc o bătrână 24 de ore din 24. Mi se rupe inima când cel mic nu vrea să vorbească cu mine la telefon. Știu că suferă și că le este dor de mine. Încerc să îi fac fericiți măcar prin cadourile pe care le trimit”.

România ultimilor ani devine din ce în ce mai mult țara copiilor fără părinți și este și mai tragic dacă ne gândim că acești copii reprezintă viitorul, că ei vor adulții de mâine.

Anca Arnăutu

https://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama/updates/904150-comunicarea-este-importanta-pentru-parinti-si-vitala-pentru-copii

Drama copiilor cu părinți plecaţi la muncă în străinătate

shutterstock_111996836-300x234
Conform studiilor, 36% dintre copiii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate se simt singuri și 20% cred că nimeni nu îi iubește. O treime sunt deprimați.

Pe lângă aceste statistici seci, ne mai izbește din când în când câte o știre ca aceasta: o fetiță abandonată de mama ei, plecată în Italia la muncă, a murit într-un spital din Arad. Suferea de un an de anorexie nervoasă și niciun medic nu i-a putut vindeca boala. Micuța mânca doar când mama venea să o viziteze, iar acest fapt nu s-a întâmplat decât de două ori în perioada în care a fost internată.

Ai mai auzit poate de copii care s-au sinucis sau de alții care au devenit, din elevi cuminți, delincvenți – toate acestea fiind puse în seama faptului că părinții au plecat la muncă în străinătate.

Înlocuitor al celui plecat în străinătate
Psihologul Cristina Ion-Rădulescu te sfătuiește ce să faci ca, dacă plecarea nu poate fi evitată, copiii tăi să o suporte cât mai bine. Cel mai indicat ar fi să emigreze doar unul dintre părinţi, pentru a se ocupa celălalt îndeaproape de micuţi. Bineînțeles că cel mai important criteriu este dacă cel care pleacă își poate găsi mai ușor de lucru și poate fi plătit mai bine, dar țineți cont și de alte lucruri când alegeți cine să meagă la muncă. Până la vârsta grădiniței, mama este centrul vieții copilului. Pe măsură ce încep să crească, fetele își vor lua ca exemplu mama, iar băieții, tatăl.

De aceea, cel mai bine ar fi ca aceștia să fie lângă ei în perioada formării. Totuși, dacă ei lipsesc, trebuie să existe o figură feminină/masculină în viața lor pe care s-o prețuiască și care să se implice în educația copiilor. Ar putea fi o mătușă sau un unchi, dar chiar și un profesor.

Consilierea psihologică, de ajutor

Înaintea plecării unui părinte, Cristina Ion-Rădulescu spune că “ar fi bine să-i explici copilului din timp situația și să participați împreună cu el la sesiuni de consiliere psihologică, pentru a se preveni apariția problemelor”. Dacă plecați amândoi, “puteți ține legătura cu profesorii celor mici. Dacă părinții voștri sunt cei care rămân responsabili, ar fi bine să se găsească și o altă persoană care să îi verifice pe copii, pentru că bunicii sunt adesea ușor de păcălit și, în situația în care nu verificați periodic evoluția celui mic, lucurile se pot agrava, de la probleme mărunte, până la abandon școlar, delincvență etc”. Psihologul subliniază că “niciodată nu trebuie lăsați adolescenții să se descurce singuri sau chiar în rol de mamă sau de tată pentru frații mai mici”.

Faceţi vizite cât mai dese
Este necesar ca părinții să ia legătura cu copiii cât mai des. În ziua de azi, se poate comunica ieftin prin internet. În plus, cu ajutorul camerelor web vă puteți și vedea, așa că depărtarea ar putea fi mai ușoară. Totodată, vizitați-i de câte ori aveți ocazia. În plus, în școli există consilieri și în unele zone există chiar programe speciale pentru copiii ai căror părinți sunt plecați din țară.
Nu ezita să îl înscrii și să îl încurajezi să ceară ajutorul de câte ori are nevoie.

Sursa: http://baby.unica.ro/drama-copiilor-cu-parinti-plecati-la-munca-in-strainatate-2205295.html

https://www.causes.com/causes/561490-te-iubeste-mama/updates/903220-comunicarea-este-importanta-pentru-parinti-si-vitala-pentru-copii

Romania, 80mila “orfani bianchi”: le loro madri assistono noi e lasciano soli loro @Il Fatto Quotidiano/Diritti

Chi emigra per fare la badante, per lo più in Italia, spesso non vede i figli per anni. Ne nasce un problema sociale del quale a Bucarest nessuna autorità si occupa. L’Associazione delle Donne Romene in Italia lancia un progetto con Skype ma mancano i fondi. La storia di Maria, partita quando i figli erano piccoli e tornata quando erano diplomati e laureati.
Abandoned child
Sono almeno 80mila i bambini in Romania costretti a crescere lontano da almeno uno dei genitori. A mancare, il più delle volte sono le mamme, impiegate come badanti nelle famiglie di Paesi europei più ricchi, Italia in testa, meta prediletta dell’emigrazione romena. Fanno un lavoro per cui è complicato allontanarsi dagli assistiti, così passano anni prima che riescano a rivedere i loro figli. Li chiamano “orfani bianchi“, bambini spesso inseriti in comunità come se fossero privi dei genitori. Ai piccoli piacerebbe trascorrere la festa della donna insieme alle mamme, ma al momento è solo un miraggio: “La sfida per l’Unione sarebbe creare un sistema transnazionale che si adatti alle esigenze delle famiglie”, spiega Andrea Rampini, ricercatore dell’agenzia Codici e direttore della onlus Bambini in Romania. Eppure la chiamano Unione.

“Dentro la categoria ‘orfani bianchi’ ci sono molte sfumature possibili: chi non ha un genitore (il 60%), chi non li ha entrambi, chi resta loro lontano per un periodo limitato, chi può comunque affidarsi ad una rete familiare e chi (almeno 3 mila) resta completamente solo”, continua Rampini. Il ricercatore si occupa da anni dell’abbandono dei minori nelle aree rurali della Romania, un fenomeno preesistente rispetto all’entrata del Paese in Europa (nel 2007) che poi si è andato aggravando. “Alla vulnerabilità di partenza, si è aggiunta negli anni la condizione di emigranti”, aggiunge Rampini. Il tipo di lavoro per cui vengono chiamate le donne nelle zone più ricche dell’Europa rende loro quasi impossibile spostarsi. E non potrebbero svolgerlo nel loro Paese: “In Romania non è riconosciuto, non è nemmeno pagato”, commenta Silvia Dumitrache, presidente dell’Associazione Donne Romene in Italia.

Il tema a Bucarest resta sommerso: se ne occupano soprattutto associazioni del privato sociale o ecclesiastiche. I media tacciono, sia l’abbandono dei bambini che quello degli anziani non autosufficienti, l’altro lato di questo dramma. “Esistono solo dei servizi leggeri, come centri diurni per giovani, ma non esiste nulla per cercare di prevenire il fenomeno”, precisa Rampini. Sono i soldi che mancano. Alcuni progetti hanno cercato di mettere in contatto mamme e figli via Skype. Lo ha fatto anche Dumitrache ma oggi il progetto “Te iubeste mama!” (“La mamma ti vuole bene”) è sospeso per mancanza di fondi.

Mihaela Croitorou ha raccolto decine di storie di donne romene che hanno vissuto il dramma di dover abbandonare la famiglia. Anche lei ha dovuto farlo. Ora il suo nuovo compagno, dopo che quello romeno l’ha lasciata, la porterà in un altro Paese per ricominciare. Così si sente in debito verso tutte le connazionali che si sono sfogate con lei, senza avere la stessa fortuna. Vorrebbe farne un libro. Su Elena, Irina, Maria, Eugenia e le altre.

Maria per esempio, dieci anni trascorsi in Italia, passando da una famiglia all’altra, ad assistere anziani. “È partita quando il piccolo aveva 6 anni e il grande 13. È tornata che uno era diplomato e l’altro laureato. Si è persa tutto: non li ha visti crescere”, racconta Mihaela. I soldi che Maria ha spedito a casa sono tutti andati per l’educazione dei figli: ora non le è rimasto più nulla. Né uno straccio di pensione per il lavoro svolto in Italia. Maria da un paio d’anni è tornata in Romania: non ha denaro per mantenersi. Come Mihaela è stata abbandonata dal marito quando era in Italia a lavorare. “Mi ha detto di non riuscire più a ricominciare, a sentirsi utile di nuovo”. A Bucarest la chiamano “Sindrome dell’Italia“: le donne rientrate si sentono utili solo a ripetere le azioni che hanno compiuto per anni lontano dal loro Paese d’origine. Sono rimaste senza radici.

di Lorenzo Bagnoli | 8 marzo 2014

Fonte: http://www.ilfattoquotidiano.it/2014/03/08/romania-80mila-orfani-bianchi-le-loro-madri-assistono-noi-e-lasciano-soli-loro/906957/?fb_action_ids=504927922948854&fb_action_types=og.recommends&fb_source=other_multiline&action_object_map=%7B%22504927922948854%22%3A634789383243444%7D&action_type_map=%7B%22504927922948854%22%3A%22og.recommends%22%7D&action_ref_map=%5B%5D

Il costo altissimo che la Romania paga all’emigrazione!

Milioni di romeni sono scappati via dalla povertà. Forse anche più di 4 milioni, nonostante le statistiche diano una cifra inferiore come prevalente. Sono scapati perché non sono stati in grado di trovare un lavoro nel loro paese, o quando l’hanno trovato, il guadagno non ha permesso loro nemmeno la sopravivenza agli estremi della civiltà!
bambini-abbandonati
Il prezzo che il paese paga a questo fenomeno è oltre la comprensione dei suoi abitanti. Ma soprattutto oltre l’indolenza della classe politica marcia e incapace di afferrare e agire. Il prezzo va misurato prima di tutto in quantificazione del futuro. Si misura nei sogni infranti dei bambini romeni rimasti abbandonati in nome del denaro e per il pezzo di pane negatogli a casa!

La stampa romena è piena ogni giorno di tragedie che riguardano proprio loro, i bambini rimasti senza genitori andati all’estero, o senza uno di loro. Bambini che si ammazzano a solo 10, 14 anni, bambini finiti nella più buia depressione, irrecuperabili per sempre. Mentre le loro madri e i loro padri si sacrificano per solo mille euro (in media) al mese, nello strabrillante occidente. Che sono pur sempre 5 volte più di quello che potrebbero guadagnare a casa loro.

Poi ci sono i numeri, incontestabili. I romeni emigrati all’estero hanno inviato dall’inizio del 2009 a oggi circa 20 miliardi di euro in Romania. Soldi che sono combustibile per l’economia martoriata del paese. Senza di quali la Romania non avrebbe nemmeno l’idea di che cosa l’occidente e l’EU fossero.

81 mila bambini erano senza i genitori alla fine dell’anno scorso, abbandonati in Romania, in cura dei nonni per quelli più fortunati, di persone estrarne in molti altri casi. Bambini che perdono il senso della vita e che non hanno più riferimenti in cui credere. Mentre i loro genitori soffrono ogni tipo di discriminazione in un’Europa che non li vuole! Solo come schiavi tutto fare.

3.6 miliardi di euro ha guadagnato direttamente la Romania solo l’anno scorso dovuto ai soldi che i romeni all’estero hanno inviato nel paese. Secondo qualche calcolo accurato fatto da chi s’intende. In cambio le viene solo negato ogni diritto, anche più basilare, da parte della classe politica. Che li usa solo come materiale elettorale e si ricorda di loro ogni talvolta solo prima delle elezioni.

60 mila famiglie romene hanno un genitore andato via all’estero per guadagnare il mangiare quotidiano per la famiglia. La Grande Tristezza (scusate, ma non sono riuscito a non parafrasare il film di Sorrentino – che non c’entra nulla), sta proprio nel guadagno che i romeni hanno in termini di soldi. Effimero per eludere la povertà. Mentre la perdita di coesione familiare e la lontananza anche mentale dei loro figli e reale e innegabile. Figli che lasciati soli o in cura di qualcuno disinteressato, smettono di andare a scuola e diventano vittime sicure delle compagne sbagliate. Sono persi per la società con altre parole. E il prezzo che il paese deve pagare in termini di futuro, aumenta con ogni genitore andato via e bambino rimasto solo.

Purtroppo, 25 anni quasi più tardi della morte di Ceausescu e con l’arrivo della democrazia capitalista, la Romania rimane un paese in balia a una dinamica demografica condizionata in primo luogo dall’indifferenza dei suoi governi, tutti, in successione fino ad ora. E’ un paese che non riesce a trovare una sua logica in un mondo dove i principi democratici sono basilari. Un paese in quale l’anarchia accompagnata dalla cleptocrazia non lascia spazio e alcuna speranza per un popolo che si è confuso e che ha perso la direzione del polo nord della civiltà.

Peccato che tutto questo prezzo che la Romania paga e soprattutto dovrà pagare a un’emigrazione incontrollata e di proporzioni colossali, sarà pagato proprio da loro, degli attuali bambini della Romania!

Adrian Bogdan

- See more at: http://rumeniinitalia.it/il-costo-altissimo-che-la-romania-paga-allemigrazione/#sthash.3ZGGL1EJ.HqqaD3aW.dpuf

Iscriviti

Ricevi al tuo indirizzo email tutti i nuovi post del sito.